5 săptămâni. Atât a trecut de când nu am mai fost aici, acasă. Acasă pentru că e mama ce mă răsfață, pătuțul meu mic, calculatorul stricat, televizorul. Da, televizor. La București găsesc lucruri mult mai interesante de făcut decât să mă uit la televizor. Aici, o liniște obositoare, străzi pustii, aceleași fețe în aceleași cafenele, plictisitor.
Acasă nu pot să te văd pe tine, dar poate că e mai bine așa. Deși îmi e dor. Acasă nu trebuie să spăl vasele, să șterg praful, să îmi pun masa. Acasă sunt copil. Copilul mamei. Bine, de obicei sunt un copil. Mic și plictisit.
Puțină relaxare nu strică, după o săptămână plină de stres, dar si hohote de râs și bunătăți. Mulțumim Delioarei pentru o zi de neuitat și 2 kg în plus. Bucătăreasă desăvârșită. O adevărată desfătare pentru Călin. Și iert crema pentru o vineri seara nereușită pentru un sfârșit de sesiune. Parcă mai dragi îmi sunteți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu