Fuck rain

Răsfoiam astăzi revista The One și în primele pagini mi-a sărit in ochi o umbrelă. O vreau. Și nu pentru că as vrea să arăt vreun semn obscen pietonilor din spatele meu, ci pentru că urăsc ploaia.

Recunosc, la volan, seara, cu muzică bună și cu el în dreapta, merge, chiar bine. Dar când ies de la metrou și afară toarnă, fără umbrelă, și mai tre' să merg vreo 10-15 minute pe jos...nu mai e deloc plăcut. Știți vorba aia...curcă plouată. Păr leoarcă, apă și-n șosete și poate și un vânt care să pună capac. 

Atunci, ce rămâne... o umbrelă ca asta. Să ne exprimăm liber toate energiile negative pe care le acumulăm într-o situație...umedă. Go 4 it!

Acasa

5 săptămâni. Atât a trecut de când nu am mai fost aici, acasă. Acasă pentru că e mama ce mă răsfață, pătuțul meu mic, calculatorul stricat, televizorul. Da, televizor. La București găsesc lucruri mult mai interesante de făcut decât să mă uit la televizor. Aici, o liniște obositoare, străzi pustii, aceleași fețe în aceleași cafenele, plictisitor. 

Acasă nu pot să te văd pe tine, dar poate că e mai bine așa. Deși îmi e dor. Acasă nu trebuie să spăl vasele, să șterg praful, să îmi pun masa. Acasă sunt copil. Copilul mamei. Bine, de obicei sunt un copil. Mic și plictisit.

Puțină relaxare nu strică, după o săptămână  plină de stres, dar si hohote de râs și bunătăți. Mulțumim Delioarei pentru o zi de neuitat și 2 kg în plus. Bucătăreasă desăvârșită. O adevărată desfătare pentru Călin. Și iert crema pentru o vineri seara nereușită pentru un sfârșit de sesiune. Parcă mai dragi îmi sunteți.

Amalgam...

Sa invat sau sa nu invat? Asta e intrebarea acum. Dupa zeci de refresh-uri pe forumul nostru cel de toate zilele,  fara sa ajung la niciun rezultat, am realizat ca mai bine stau si citesc bloguri. Din unul in altul, tot zburdand prin blogosfera romaneasca, alunecand de la prieteni la vedete sau...asa zise vedete, parca am vrut si eu un blog.

Asta ar vrea sa fie primul meu post. Plictisitor si plin de lene. Ca si mine de altfel.  Azi. Poate ieri nu am fost asa plictisitoare. Sau poate da. Cand ii innebuneam cu fisa mea de observatie, de la TCRSS. Da, am mai scapat de unul. Simt ca am intrat in vacanta. Sper ca nu simte la fel si el. Altminteri...

Sunt stresata. Vreau sa vad rezultatele, sa stiu daca imi permit curajul de a ma avanta in cele 450 de pagini. Mi-e lene. Rau. Nu am chef. Vreau sa ies. 4 pereti si un laptop. Cam atat pe ziua de azi. 

P.S. LA MULTI ANI, MAMITZICA TZITZICA!